După cum s-a menționat anterior în lecțiile noastre, pe măsură ce programele voastre vor deveni tot mai complexe, ele vor efectua un set de instrucțiuni atunci când o condiție este adevărată, și un altul atunci când este falsă. Atunci când programul execută o procesare condițională, veți testa o condiție cu instrucțiunea If. Modelul acestei instrucțiuni este:
|
1 2 |
if (conditie) instructiune; |
Condiția ce va fi evaluată de către instrucțiunea If trebuie să fie între paranteze și trebuie să producă un rezultat boolean, fie Adevărat, fie Fals. Ori de câte ori condiția va fi evaluată ca adevărată, programul va executa instrucțiunea care urmează după instrucțiunea If. În cazul în care condiția se va evalua ca fiind falsă, programul va ignora instrucțiunea care urmează.
Următorul exemplu testează dacă o variabilă numită vârstă este mai mare sau egală cu 32. În cazul în care condiția este adevărată, programul va executa instrucțiunea Console.WriteLine(). În cazul în care condiția va fi evaluată ca fiind falsă, programul va ignora instrucțiunea care urmează, și va continua execuția începând cu prima instrucțiune care urmează după Console.WriteLine():
|
1 2 3 4 5 |
int varsta = 32; if (varsta >= 32) Console.WriteLine("Valoarea variabilei varsta este mai mare sau egală cu 32"); int greutate = 43; |
Există două tipuri de instrucțiuni atunci când se utilizează o instrucțiune condițională If: simple și compuse. O instrucțiune simplă este o singură instrucțiune, cum ar fi următoarea:
|
1 2 |
if (conditie) instructiune; |
Pe de altă parte, o instrucțiune compusă înseamnă două sau mai multe instrucțiuni ce urmează după condiție, ca în exemplul următor:
|
1 2 3 4 5 6 |
if (conditie) { instructiune1; instructiune2; instructiune3; } |
Se poate observa că grupăm instrucțiunile într-un bloc , având acolade ca delimitatori. Nu uitați să înconjurați ÎNTOTDEAUNA între acolade instrucțiunile multiple ce urmează după o procesare condițională. Luați în considerare următorul exemplu:
|
1 2 3 |
if (conditie) instructiune1; instructiune2; |
Așa cum sa explicat într-o lecție anterioară, de fiecare dată când condiția este evaluată ca fiind falsă, compilatorul va ignora expresia care urmează după condiție și va relua execuția pornind de la prima instrucțiune care urmează. Dacă ați omite acoladele, ori de câte ori condiția din codul de mai sus va returna fals, programul va ignora instructiune1, DAR își va relua executarea incepand de la instructiune2! Dacă doriți ca programul să ignore un set de instrucțiuni atunci când condiția este falsă, grupați instrucțiunile într-un bloc de cod folosind acolade.
Unii programatori consideră că este o practică bună să se plaseze acolade chiar și in jurul instrucțiunilor simple, la fel ca în exemplul următor:
|
1 2 3 4 |
if (conditie) { instructiune1; } |
Cu toate acestea, alți programatori (inclusiv eu 😉 ) consideră că o risipă de linii, ceea ce face o diferență destul de importantă în programele cu un număr foarte mare de linii și/sau declarații condiționale. Din moment ce ambele metode sunt valide, puteți alege pe oricare din ele doriți. Cu toate acestea, aș sfătui incepatorii să folosească acolade în toate cazurile, cel puțin până când sunt suficient de confortabili cu programarea și utilizarea declarațiilor condiționate în mod corect.
Conceptele explicate în această lecție sunt prezentate și vizual, ca parte a următorului videoclip:
EXERCIȚII
1. Write an if statement that takes two integer variables and exchanges their values if the first one is greater than the second one.
Soluție
Instrucțiuni: Read about if-statements.
Tags: if, instrucțiunea if
