Follow the white rabbit

După cum vom vedea, instrucțiunea condițională Switch funcționează foarte asemănător cu If-Else If-Else, cu o mică diferență de sintaxă. Execută o instrucțiune bazată pe valoarea calculată a unei condiții. Formatul instrucțiunii Switch este următoul:

Codul de mai sus ar fi putut fi scris și ca:

Avem o condiție, pentru care verificăm dacă rezultatul său este egal cu valoare1, și executăm anumite instrucțiuni dacă acest lucru este adevărat; dacă nu, vom verifica rezultatul față de valoarea următoare, valoare2, executând alte instrucțiuni dacă rezultatul verificării este adevărat, și așa mai departe. În cele din urmă, în cazul în care nici una dintre condiții nu este adevărată, avem instrucțiuna default, care este similară cu declarația else, și care se execută numai în cazul în care nici una dintre valori nu corespunde valoarii condiției.

În afară de aceasta, ați observat cuvântul cheie break. După cum știți deja, o declarație Switch efectuează o procesare condițională, și puteți defini unul sau mai multe cazuri posibile în raport cu care se poate verifica valoarea condiției. Pentru fiecare caz, vom specifica instrucțiunile care vrem să fie executate atunci când acest caz este adevărat, și o instrucțiune break, la sfârșitul instrucțiunilor, pentru a separa o instrucțiune case de alta. Dacă nu puneți o instrucțiune break, execuția va continua cu instrucțiunile care urmează, fără a mai testa cazul cu care aceste instrucțiuni sunt asociate. Să considerăm următorul exemplu:

Programul verifică dacă variabila de tip caracter este egal cu caracterul „A” și execută o instrucțiune, dacă acest lucru este adevărat, afișând mesajul „Caracterul este A”. Totul bine până acum. Cu toate acestea, pentru că nici o instrucțiune break nu urmează, programul va continua execuția și va afișa, de asemenea, mesajele „Caracterul este B” și „Caracterul este C”. Din acest motiv, în cazul în care nu există un cod după declarația case, instrucțiunea break poate fi omisă, deoarece programul va sări pur și simplu la următoarea instrucțiune case, până când va găsi un operator break. Totuși, după cazul ​​default, o instrucțiune break este obligatorie.

De asemenea, puteți utiliza mai multe cazuri pentru aceeași instrucțiune, după cum urmează:

Sunt momente în care numărul de cazuri posibile este limitat, și le verificăm pe toate. Într-un astfel de caz, este recomandabil să plasați o verificare default în care aveți posibilitatea de a afișa de exemplu, un mesaj de eroare.

Este considerată o bună practică să plasați cazul default la sfârșitul tuturor celorlalte cazuri.

Conceptele explicate în această lecție sunt prezentate și vizual, ca parte a următorului videoclip:

EXERCIȚII
1. Scrieți un program care cere o cifră și în funcție de aceasta, afișează cifra în litere. Folosiți o instucțiune switch.

Soluție

2. Scrieți un program care, în funcție de alegerea utilizatorului, introduce o variabila de tip int, double sau string. Dacă variabila este int sau double, programul le incrementează cu 1. Dacă este de tip string, programul adaugă * la sfârțit. Afișați rezultatul la consolă. Folosiți o instrucțiune switch.

Soluție

3. Scrieți un program care convertește un număr din intervalul [0…999] în cuvinte. Exemple:
– 0 → „Zero”
– 12 → „Doisprezece”
– 98 → „Nouazeci si opt”
– 273 → „Doua sute saptezeci si trei”
– 400 → „Patru sute”
– 501 → „Cinci sute unu”
– 711 → „Sapte sute unsprezece”.

Soluție

Tags: formularea condițională switch, procesare conditională

This entry was posted on luni, ianuarie 9th, 2017 at 17:38 and is filed under Introducere. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.