După cum deja ați învățat, C# oferă 6 tipuri numerice de bază (int, byte, char, float, double, decimal). Pentru a explica modificatorii de tip, ar trebui să ne reamintim că un tip definește un set de valori pe care o variabilă le poate stoca și tipul de operațiuni pe care programul le poate efectua asupra lor. Ar trebui să ne amintim și că tipul de variabilă int poate stoca numai valori între -2147483648 și 2147483647, tipul char doar între 0 and 65,535, etc.
Pentru a vă ajuta să modificați intervalul în care o variabilă poate stoca o valoare, C# oferă câțiva modificatori de tip, cum ar fi unsigned, short, long, etc.
In principiu, nu ar trebui să vă preocupe aceste tipuri de variabile, deoarece acestea sunt doar o moștenire din epoca preistorică a calculatoarelor, atunci când spațiul de memorie era numărat în Kb și fiecare bit conta, prin urmare trebuia să manipulați memoria utilizată de programele dvs. foarte eficient. În zilele respective, dacă doreați să stocați un număr întreg care ar fi avut valoarea înafara intervalului normal, și erați sigur că va avea doar valori pozitive, puteați folosi un „întreg fără semn”, sau uint, care folosea bitul de semn tot pentru stocarea unei valori semnificative.
Ca o regulă, folosiți pe cât posibil tipurile de bază oferite de C#. Veți avea mai putine dureri de cap și va fi mai puțin probabil să întâlniți o situație de depășire (overflow).
Conceptele explicate în această lecție sunt prezentate și vizual, ca parte a următorului videoclip:
